Al Capone – Gangsterul prin excelenta


La 28 octombrie 1919, Congresul american a votat, fara a tine seama de veto-ul presedintelui Woodrow Wilson, in favoarea unei legi ramase in istorie sub numele de Legea Volstead si care, impreuna cu cel de-al 28-lea amendament al Constitutiei SUA si legile ce decurgeau din el, instaura o ciudata si agitata epoca a istoriei SUA cunoscuta drept Perioada Prohibitiei. Se interzicea cetatenilor americani fabricarea, vinderea, schimbarea pe alte marfuri, transportul si furnizarea de bauturi cu continut de alcool mai mare de 0,5%. Nascuta in vremurile de inflorire a miscarii de temperanta, care milita impotriva consumului de alcool, considerat sursa multor rele sociale, Prohibitia a avut, insa, efecte pe care nimeni nu le anticipase.
La 28 octombrie 1919, Congresul american a votat, fara a tine seama de veto-ul presedintelui Woodrow Wilson, in favoarea unei legi ramase in istorie sub numele de Legea Volstead si care, impreuna cu cel de-al 28-lea amendament al Constitutiei SUA si legile ce decurgeau din el, instaura o ciudata si agitata epoca a istoriei SUA cunoscuta drept Perioada Prohibitiei. Se interzicea cetatenilor americani fabricarea, vinderea, schimbarea pe alte marfuri, transportul si furnizarea de bauturi cu continut de alcool mai mare de 0,5%. Nascuta in vremurile de inflorire a miscarii de temperanta, care milita impotriva consumului de alcool, considerat sursa multor rele sociale, Prohibitia a avut, insa, efecte pe care nimeni nu le anticipase.
Intentii bune, consecinte rele
Una dintre cele mai neasteptate si paradoxale consecinte ale legii prohibitiei a fost, cresterea consumului de alcool. Interzice-i omului un lucru si il va vrea cu tot dinadinsul. Oameni care pana acum consumasera alcool cu multa moderatie au devenit, dintr-o data, frustrati de aceste interdictii excesive, un soi de rebeli ce-si afirmau libertatea incalcand absurdele reglementari. Petrecerile unde se beau coctailuri au devenit o placere oprita si cu atata mai ravnita. Mii de baruri clandestine s-au deschis intr-un timp scurt, ascunse in subsoluri sau in camere camuflate indaratul unor inofensive magazine de inghetata si siropuri.
nterdictia comercializarii legale a bauturilor alcoolice a dat apa la moara fabricantilor necinstiti, ducand la aparitia unor bauturi contrafacute, fabricate din ingrediente dubioase si periculoase. Miscarea de temperanta si prohibitia, care urmarisera sa imbunatateasca starea de sanatate a populatiei, au inrautatit-o. Iar printre efectele cele mai grave – din o punct de vedere social si politic – ale prohibitiei s-a numarat inflorirea bandelor de gangsteri, care au vazut in comertul ilegal cu alcool sursa unor profituri uriase si s-au aruncat asupra acestei neasteptat si colosal de bogat izvor de castiguri. Cea mai cunoscuta figura gangstereasca a Americii – adevarat simbol al fenomenului – Al Capone, isi datoreaza ascensiunea tocmai prohibitiei care a apasat timp de 14 ani asupra Americii.
Durul Al Capone
Alphonse Gabriel Capone s-a nascut in 1899. Era al patrulea copil al unui frizer si al unei croitorese, originari din sudul Italiei si emigrati in SUA in 1893. La inceputul secolului XX, strazile New York-ului erau terorizate de bande, alcatuite mai ales din emigranti de felurite neamuri si aflate permanent in razboi unele cu altele. Dupa un scurt periplu prin astfel de organizatii, mai mici, Al Capone s-a alaturat uneia dintre cele mai vestite grupari, cunoscuta sub numele de Five Points Gang. (Five Points era o intersectie din Manhattan, de unde porneau cinci strazi).
n 1921, impreuna cu familia sa (se casatorise intre timp) s-a mutat la Chicago, care avea sa devina orasul-emblema al gangsterismului. Aici, diferitele bande – apartinand unor grupuri de crima organizata, numite la noi, desi nu intotdeauna corect, mafii – se luptau intre ele pentru acapararea unei felii cat mai mari din piata clandestina a bauturilor alcoolice. Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeza si cea italiana. Capone a intrat in banda numita Chicago Outfit si, de-a lungul epocii prohibitiei, prezenta sa la Chicago a dus orasul la un nivel de violenta pe care nu-l mai cunoscuse pana atunci.
In 1923, la Chicago a fost ales ca primar William Emmet Dever, sub a carui conducerea presiunile asupra bandelor s-au intetit. Orasul incerca sa scape de organizatiile mafiote care raspandeau teroare. Pentru a scapa, la randul sau, de haituiala politiei din Chicago, Al Capone a hotarat sa-si mute cartierul general la Cicero, un orasel din apropiere de Chicago (fara a renuta insa la afacerile pe care le desfasura in marele oras).
Capone si banda sa au pus stapanire pe Cicero cu o brutalitate cumplita: au eliminat intai mafia locala, irlandeza, condusa de fratii O’Donnell. Razboiul intre bandele rivale s-a incheiat cu peste 200 de morti. Dupa care au urmat noile alegeri: oamenii erau asteptati in centrele de votare de catre ciracii lui Capone si siliti, sub amenintare, sa voteze cu candidatul mafiei, care a castigat alegerile la mare distanta de oponenti. Cateva saptamani mai tarziu, noul primar a incercat sa se emancipeze, declarand ca va lupta indarjit impotriva gangsterilor. Al Capone in persoana l-a azvarlit jos pe scarile primariei, o demonstratie de forta menita sa arate tuturor cine era acum stapan in Cicero.
Organizatia mafiota condusa de Capone isi obtinea veniturile patronand stabilimente de jocuri de noroc si prostitutie, dar mai ales din comertul ilegal cu bauturi spirtoase. Banda Chicago Outfit controla o felie zdravana din piata neagra din Chicago, desfasurand activitati care, dupa cum s-a estimat, aducea venituri de cca. 100 milioane de dolari anual. Camioane intregi incarcate cu bauturi alcoolice carau marfa de la distileriile clandestine din regiune spre barurile ilegale care rasarisera cu miile la Chicago, tocmai din cauza prohibitiei. O practica foarte curenta era deturnarea, prin forta, a unor incarcaturi de alcool ale unor bande adverse. Mafiile se concurau intre ele, nu rareori razboiul comercial degenerand intr-un razboi adevarat, cu impuscaturi si morti. Omorurile petrecute cu asemenea prilejuri hraneau permanent dorinta de razbunare a membrilor gruparilor mafiote, sentiment care, adaugandu-se dorintei de castig, intretinea starea de razboi intre bandele rivale si climatul de violenta care a conferit orasului Chicago o trista faima in anii ’20 si ’30 si i-a adus porecla de Oras al Gangsterilor.Una dintre cele mai crude operatiuni ordonate de Capone si duse la indeplinire de banda sa a fost asa-numitul Masacru de Sf. Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revansa pentru necazurile pecare i le facea banda rivala North Side, a lui Bugs Moran, o alta figura gangstereasca de prima marime a Americii anilor ’20 si ’30. In dimineata zilei de 14 februarie 1929, cativa membri ai bandei Chicago Outfit, deghizati in politisti, au intrat intr-un depozit unde se gasea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au gasit inauntru sapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afara si i-au pus sa se alinieze in fata unui zid. Convinsi ca au de-a face cu politisti adevarati, gangsterii s-au supus linistiti, crezand ca e vorba despre o razie ca oricare alta dinte multele de care avusesera parte pana atunci. Dar, cand au fost cu totii insirati in fata zidului, au iesit brusc la iveala alti oameni ai lui Capone, inarmati, care i-au secerat pe cei sapte cu sute de gloante, fara ca vreunul sa fi putut schita macar un semn de impotrivire. Fotografiile aparute in zilele urmatoare in ziare, infatisand cele sapte cadavre ciuruite de gloante si prabusite la picioarele zidului, intr-o balta de sange, au socat publicul american si l-au intors impotriva lui Al Capone, transformandu-l pe acesta in inamicul public de care autoritatile trebuiau, cu orice pret, sa scape.
Fiecare nas isi are nasul
Daca se poate spune despre un singur om ca a avut rolul principal in neutralizarea lui Capone si destramarea imperiului sau comercial, acel om ar fi Eliot Ness. Intr-o vreme in care mare parte dintre functionarii publici si fortele politienesti din Chicago erau corupte, permitand gangsterilor sa-si desfasoare nestingheriti activitatile lor ilegale, Eliot Ness, agent al Biroului Prohibitiei, a fost insarcinat sa ajute orasul Chicago sa scape de Al Capone si de activitatile sale care incalcau Legea Volstead. Eliot Ness a devenit conducatorul unui grup de 11 agenti, supranumiti The Untouchables, curajosi si incoruptibili, carora li s-a datorat, in mare masura, distrugerea lui Al Capone si a regatului sau. Mai tarziu, a contribuit la succes si faptul ca, in 1933, legea prohibitiei a fost abolita, ceea ce i-a lasat pe gangsterii implicati in contrabanda cu alcool fara principala lor sursa de venituri.
Elliot Ness si „Incoruptibilii” sai
Inregistrand convorbiri pentru a obtine informatii, interceptand transporturile de alcool, organizand raiduri in distileriile ilegale si in barurile clandestine si inchizandu-le rand pe rand, Ness a slabit, incet, dar sigur, puterea lui Capone. In 1931, gangsterul a fost trimis in judecata. Culmea ironiei: desi Al Capone a fost regele mafiot al comertului clandestin cu bautura, el n-a fost niciodata condamnat pentru incalcarea legii prohibitiei. Initial, el a fost acuzat de evaziune fiscala si incalcarea legii Volstead, dar aceasta din urma acuzatie a fost ulterior retrasa, iar motivul pentru care Capone a intrat, in cele din urma, la inchisoare a fost evaziunea fiscala. Totusi, eforturile lui Ness si ale echipei sale au avut o contributie imensa la doborarea lui Capone.
Elliot Ness
A urmat un lung proces care, in ciuda incercarilor lui Capone (demascate de oamenii lui Ness) de a-i mitui si intimida pe jurati, s-a sfarsit cu o sentinta de 11 ani de inchisoare. In 1932, Al Capone a fost incarcerat la penitenciarul din Atlanta, apoi a fost transferat la Alcatraz. In vreme ce isi ispasea pedeapsa intre zidurile inchisorii, afara imperiul sau comercial se prabusea: in 1933, dupa 14 ani de prohibitie, America, satula de o interdictie care facuse mult mai mult rau decat bine, abolea legea Volstead si se intorcea la moravurile libere de dinainte de 1919.
In 1939, Al Capone a fost transferat de la Alcatraz intr-o inchisoare din California, iar in luna noiembrie a aceluiasi an, a fost eliberat conditionat. Dar nu mai era omul care fusese, gangsterul crud si nemilos care inspaimantase Chicago si intreg Vestul Mijlociu. Era bolnav, slabit, cu mintea ratacita, doborat de sifilisul contractat in tinerete si care ii afectase acum sistemul nervos. A murit in 1947. Amintirea sa – o amintire urata, de altfel, a unei lumi a terorii, plina de cruzime si moarte – traieste inca in zeci de carti si filme inspirate de el – nu numai din viata si personalitatea omului Al Capone, ci din el ca simbol al fenomenului gangsterismului in sine si al acelei epoci. Chiar imaginea-cliseu a gangsterului, asa cum apare ea in filme – cu costum in dungi si palarie de fetru, asezata pe o ureche – este inspirata din infatisarea lui. Pe urmele lui, organizatiile mafiote italiene, desi isi pierdusera sursa de bogatii reprezentata de comertul ilegal cu spirtoase, s-au reorientat si si-au continuat evolutia, pana in zilele noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s