Manuscrise descoperite recent,arata cum sa transmis Biblia

Publicația israeliană Haaretz informează, citând AP, că două părţi dintr-un străvechi manuscris biblic, separate de secole şi continente, au fost expuse pentru prima dată împreună, datorită unei descoperiri accidentale care aduce lumină asupra transmiterii manuscriselor într-una din perioadele întunecate din istoria Bibliei ebraice. O expoziţie a Muzeului Naţional din Israel va etala cele două piese separate de-a lungul timpului.
Fragmentele alcătuiesc împreună textul Cântării de laudă (din Exodul 15), cântată de poporul Israel după eliberarea din sclavia egipteană, când a asistat la distrugerea armatei faraonului, în Marea Roşie. Cercetătorii cred că pergamentul a fost scris în jurul secolului al VII-lea, undeva în Orientul Mijlociu, posibil în Egipt. Nu este cunoscut modul în care cele două părţi au fost separate şi nici ce s-a întâmplat cu restul manuscriselor.
Manuscrisele, vechi de 1300 de ani, se numără printre puţinele manuscrise biblice cunoscute, care au supravieţuit epocii în care au fost scrise. Ele au existat separat, fără să fie corelate, până în 2007, când publicarea unei fotografii în presă a atras atenţia unor cercetatori care au făcut o legatură între ele.
Descoperirea a fost că, în timp ce în pergamentele de la Marea Moartă cântecul este redactat sub formă de proză, în manuscrisele recent reunite, textul este scris sub forma unui poem, aşa cum apare și astăzi în Biblia ebraică. Adolfo Roltamn, curatorul Muzeului Național din Israel, spune că reunificarea celor două părți înseamnă identificarea unei importante verigi lipsă, prezentând evoluţia în timp a textului Bibliei ebraice în așa numita perioadă de tăcere – între secolele III și X – din care aproape niciun text biblic nu a supraviețuit. „Manuscrisele acoperă golurile existente”, spune Adolfo Roitman. „Putem observa faptul că avem de-a face cu o tradiție care este încă vie.”
Una din paginile Cântării, cunoscut ca manuscrisul Așkar, a fost anterior adapostită într-o bibliotecă de cărţi rare de la universitatea Duke din Carolina de Nord şi a fost expusă pentru prima dată, în 2007, la Muzeul Israelului în Ierusalim. Acesta a fost momentul în care fotografia manuscrisului, publicată în ziarul local, a captat atenţia a doi paleografi, Mordecai Mișor şi Edna Engel, care au observat că textul seamănă cu o textul dintr-un manuscris aflat la Londra (parte a unei colecţii private, la momentul respectiv).
Relaţia dintre cele două texte nu ar fi fost atât de clară pentru un observator obişnuit. Manuscrisul Așkar a fost atât de înnegrit, încât textul, deşi complet, este ilizibil, în timp ce manuscrisul londonez este mai clar şi mult mai bine conservat. Totuşi, după o analiză mai amănunţită cu ajutorul razelor ultraviolete, experţii au confirmat că textele nu numai că au fost scrise de acelaşi autor, dar, de asemenea, că au făcut parte din acelaşi pergament. „Uniformitatea literelor, structura textului şi tehnica utilizată de către autor au făcut lucrurile clare pentru mine”, a declarat Edna Engel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s