Top 10 camere ascunse şi pasaje secrete


Fie din motive sinistre şi misterioase, fie din raţiuni practice ori pentru supravieţuire, oamenii au construit într-un fel sau în altul pasaje, tuneluri şi camere secrete cam de când au început să circule pe Pământ. Subiectul este în mod special fascinant, deoarece cu fiecare asemenea ascunzătoare descoperită sau adusă public la lumină, un alt mic fragment de istorie se dezvăluie.
10. Mont Sainte-Odile
Situată, cu o panoramă sufocantă, la altitudinea de 750 de metri în Munţii Vosges din Franţa, mânăstirea Mont Sainte-Odile a fost ridicată în secolul al şaptelea al e.n. Biblioteca sa a găzduit vreme de secole multe manuscrise rare şi antice, dar în anul 2003 ceva straniu a început să se petreacă: aparent, mai multe dintre aceste volume au disparut fără explicaţie. De vreme ce încăperea era perfect închisă şi inaccesibilă publicului, dispariţia cărţilor venea ca un mister total. După ce autorităţile au fost invocate, acestea au constatat în urma unei anchete stufoase că o anumită porţiune a bibliotecii putea fi mişcată astfel încât să dezvăluie un pasaj ascuns. Cu o cameră de supraveghere montată strategic în bibliotecă, un profesor din localitate, Stanislas Gosse, a fost filmat cum se strecura în bibliotecă şi fura cărţi. A fost rapid arestat. Aparent, bărbatul dăduse peste o hartă spre pasajul secret al arhivelor mânărtirii şi a hotărât să se angajeze într-o aventură îndrăzneaţă. Pentru a subtiliza cărţile, Gosse a escaladat pereţii exteriori ai mânăstririi şi apoi a urcat pe o scară ascunsă ducând spre un tunel medieval vechi de secole şi de mult uitat, care dădea direct într-un raft de cărţi al bibliotecii. Se crede că pasajul a fost iniţial construit pentru a le permite călugărilor de rang înalt să spioneze conversaţiile celor mai tineri. În ce îl priveşte pe Gosse, omul şi-a motivat gestul spunând că a furat cărţile deoarece a simţit că sunt „abandonate” şi, în plus, a simţit nevoia unui fior. Nu mai puţin de 1.000 de manuscrise au fost ulterior descoperite în siguranţă în micul apartament al bărbatului.
9. Club 21
În New York-ul din vremea Prohibiţiei anilor ’20 ai secolului trecut multe cârciumi au împânzit oraşul american pentru a le oferi cetăţenilor însetaţi alcool ilegal şi voie bună. Dar una dintre ele, Club 21, s-ar putea să fi fost cea mai isteaţă dintre toate. Proprietarii localului deţineau şi clădirea vecină şi au folosit-o pentru a-şi ascunde în pivniţele ei vastele provizii de băuturi spirtoase. Camera secretă pentru stocare a fost ferecată printr-o uşă enormă, făcută să pară doar un simplu zid din ciment. Această poartă cântărea aproximativ două tone şi jumătate şi putea fi descuiată doar prin introducerea unei sârme lungi de aproximativ 45 de centimetri într-una dintre numeroasele crăpături din cimentul care o acoperea. Cu ceva efort, uşa putea fi urnită să se deshidă spre beciul clădirii de lângă bar, care adăpostea sute de sticle de băuturi alcoolice. Mulţumită acestei camere secrete şi unui sistem specializat de alunecare a sticlelor în încăperile din subteran prin înclinarea controlată a rafturilor, niciunul dintre proprietarii sau clienţii localului nu a fost vreodată prins, deşi Club 21 a fost controlat de poliţie în mod repetat. Pe vremea Prohibiţiei multe celebrităţi şi figuri politice importante au trecut prin acest bar să se îmbete, inclusiv primarul de atunci al New Yorkului.
8. Casa Ororilor
În anul 2008 au fost făcute publice tulburătoarele secrete ale orfelinatului Haut de la Garenne, aflat în pitoreasca insulă britanică Jersey din Canalul Mânecii. După acuzaţii referitoare la mai multe abuzuri petrecute aici, au urmat zvonuri privind descoperiri extrem de sumbre la faţa locului. O reţea subterană de patru camere a fost dezgropată în urma unei anchete poliţieneşti, iar ceea ce s-a descoperit în interiorul lor a şocat nu doar insula, cât întreaga lume. S-au făcut descrieri ale unor lanţuri şi cătuşe, oase şi dinţi de copii, precum şi căzi cu dâre de sânge prin ele. În aceste camere îngropate erau „pedepsiţi” copiii orfani. S-a stabilit că asemenea atrocităţi şi crime au avut loc la casa de copii între anii ’40 şi ’80 ai secolului trecut, cunoscând un punct culminant în anii ’60. Din numeroase interviuri şi cercetări, s-a determinat că „purtarea necorespunzătoare” era tratată aici prin linşare, drogare, abuzuri sexuale şi izolare în groaznicele încăperi. Ca şi când nu ar fi fost de ajuns, celebrul hărţuitor sexual Edward Paisnel, cunoscut sub numele de „Bestia din Jersey”, ar fi făcut câteva vizite infamului Haut de la Garenne pentru a-şi exercita abominabilele porniri. Acum, acuzaţiile de abuzuri şi crime alcătuiesc o foarte lungă listă, deoarece multe victime au ieşit la rampă cu relatări de-a lungul anilor. Singurul efect pozitiv care poate rezulta din toate aceste orori este acela că în insula Jersey s-au făcut demersuri legale pentru a se asigura că atrocităţi ca cele din trecut nu se vor mai întâmpla vreodată, chiar dacă se zvoneşte acum că multe dintre poveştile iniţiale despre ororile de la Haut de la Garenne ar fi de fapt exagerari sau poveşti complet nefondate.
7. Castelul Colditz
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai mulţi soldaţi britanici şi francezi au fost reţinuţi ca prizonieri de război în castelul Colditz, din Germania. La mansarda acestei clădiri a fost pusă la cale şi instrumentată o evadare impresionantă. Condusă de locotenentul britanic Tony Rolt şi de piloţii Bill Goldfinch şi Jack Best, mica echipă de prizonieri a construit din lemn şi pământ un perete şi un tavan false, prin care s-a creat în pod o încăpere ascunsă. Aici a început lucrul în secret la formarea unui planor. În mod uluitor, răpitorii germani nu au băgat de seamă nici măcar o singură dată ceva în neregulă în spaţiul mansardei. Astfel, cu foarte multă migală, un vehicul zburător a fost construit din nimic altceva decât resturi de materiale găsite împrejurul castelului în care militarii erau ţinuţi captivi. Reuşind să se caţere pe acoperiş cu invenţia lor, denumită Cocoşul Colditz, prizonierii şi-au programat lansarea de evadare pentru primăvara lui 1945. Din păcate (sau mai degrabă, din fericire), lagărul pentru prizonierii de război a fost atacat şi cucerit de forţele americane chiar cu puţin timp înainte de data stabilită a decolării.
6. Casa Coffin (Cavou)
Deşi numele acestui edificiu sună sinistru, locul chiar a fost o sursă de speranţă cu aproximativ 150-160 de ani în urmă. Localizată în Fountain City, Indiana, este vorba despre o fostă casă mică din cărămidă deţinută de aboliţionistul Levi Coffin (Coşciug), membru al Societăţii Religioase a Prietenilor. Locuinţa a fost abundentă în spaţii secrete, între care şi o cameră mică având un perete comun cu dormitorul. Deşi structura în sine nu avea nimic ieşit din comun, ceea ce s-a petrecut acolo cu siguranţă că a fost. În această cămăruţă ascunsă, Coffin a ascuns cu succes de-a lungul timpului 2.000 de sclavi evadaţi care au urmat calea numită Underground Railroad (calea ferată subetrană) – o reţea de rute secrete şi case ascunse folosită în SUA secolului al XIX-lea de către sclavii de culoare pentru a evada spre statele libere şi către Canada cu ajutorul aboliţioniştilor şi al aliaţilor ce se raliau cauzei lor – înainte de izbucnirea Războiului de secesiune. De-a lungul a 20 de ani, aceşti sclavi fugari s-au îngrămădit în cameră uneori şi vreme de mai multe săptămâni la rând, pregătindu-se pentru următorul pas înspre libertate. Deoarece fiecare sclav pe care Levi Coffin l-a ajutat şi-a câştigat în cele din urmă libertatea, bărbatul a devenit cunoscut drept „Preşedintele Underground Raildoad”.
5. Passetto di Borgo
Datând din anul 1277, Passetto di Borgo a fost un tunel secret, lung de aproximativ 800 de metri, întins de-a lungul vechiului zid al Vaticanului, ce lega Oraşul Vatican de Castelul Sant’Angelo, cunoscut şi sub denumirea de Mausoleul lui Hadrian, din Roma. Comisionat de Papa Nicolae al III-lea, traseul nevăzut s-a dovedit o rută de evadare crucială pentru mai mulţi suverani pontifi ce au urmat. În 1494, Papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa de o invazie a lui Carol al VIII-lea al Franţei (se zvoneşte de asemenea ca Papa Alexandru ar fi folosit pasajul secret pentru a-şi vizita câteva amante), iar Papa Clement al VII-lea a dispărut tot prin intermediul său în 1527, în timpul Asediului Romei. Cititorii cărţilor lui Dan Brown şi-ar mai putea aminti şi că tunelul a jucat un rol important în romanul său „Îngeri şi Demoni”. Astăzi, Passetto di Borgo nu mai reprezintă un secret aşa mare şi le este deschis spre vizitare turiştilor. Legendele locale susţin că daca un bărbat aleagă de 77 de ori în susul şi în josul pasajului, îşi va recăpăta virilitatea eventual pierdută.
4. Tunelul Drogurilor Mexic-SUA
Descoperit în noiembrie 2010, acest tunel elaborat se întinde pe o distanţă de 670 de metri şi este dotat cu un mic sistem de şină ferată, cu ventilaţie şi cu iluminare fluorescentă. Pasajul ascuns conectează bucătăria unei locuinţe din Tijuana, Mexic, de două debozite amplasate într-un district industrial din San Diego, California. Considerat a fi opera cartelului drogurilor Sinaloa din Mexic, condus de cel mai vânat lord al drogurilor din toată ţara Joaquin „El Chapo” Guzman, tunelul a servit la transportarea unor cantităţi masive de marijuana, cocaină şi metamfetamine pe teritoriul Statelor Unite. Amplasată în apropierea pasajului se află o scară ascunsă ce duce spre o cameră îngropată la o adâncime de 15 metri sub pământ şi care obişnuia să găzduiască o cantitate uriaşă de marijuana. În total, mai mult de 20 de tone din această plantă au fost confiscate de autorităţile americane şi mexicane. Multe pasaje clandestine de-a lungul graniţei dintre cele două ţări au putut fi descoperite încă din anii ’90, dar cel dibuit acum este de departe cel mai complex şi mai complet dintre ele.
3. Tunelul Terminalului Grand Central din gara Franklin Delano Roosevelt
Construit în 1913, Terminalul Grand Central, din New York City, este cea mai mare gară feroviară din lume, cel puţin în privinţa numărului de platforme. Prin urmare, este firesc să existe într-o atare structură numeroase unghere, cotloane şi spaţii ascunse, cum ar fi reţeaua subterană de căi ferate, zonele de depozitare şi tunelurile. Între toate acestea se distinge o platformă de trenuri nemeţionată în vreo evidenţă, cunoscută sub denumirea de Traseul 61, având o intrare secretă şi un pasaj ce duce către un lift ce urcă direct în renumitul hotel Waldorf-Astoria. Acest pasaj secret este ceea ce preşedintele Franklin D. Roosevelt a folosit ca intrare privată în Manhattan. Era un mijloc de a evita întrebările incomode şi blitz-urile reporterilor, precum şi de a ajunge de la tren direct la hotel. Adiţional, acest traseu nevăzut oprea publicul să observe poliomelita de care suferea şeful de stat. Astăzi, intrarea în pasajul de mult uitat este ferecată, milioane de oameni roind anual la numai câţiva metri de el probabil fără să ştie.
2. Librăria Naţională Indiană
O altă descoperire foarte recentă (noiembrie 2010), această încăpere ascunsă se află în incinta Librăriei Naţionale Indiene, găzduită de Casa Belvedere, din Calcutta. În timp ce clădirea traversa lucrări de restaurare anul trecut, mai mulţi membri ai institutul Archeology Survey din India au identificat locaţia unei mari camere misterioase, având o suprafaţă estimativă de aproximativ 92 de metri pătraţi (nu s-a pătruns încă în această încăpere). Ceea ce contribuie masiv la adâncirea misterului este faptul ca arheologii nu au găsit nicio intrare în cameră, nici chiar după ce au cercetat, pe afară, fiecare centimetru pătrat al tavanului şi al pereţilor ce alcătuiau camera. Ceea ce s-a descoperit a fost doar un fel de arcă unită cu peretele la un moment dat. De vreme ce Casa Belvedere a fost căminul cârmuitorilor britanici din timpul dominaţiei coloniale engleze, există câteva teorii interesante referitoare la ce s-ar putea afla în spatele pereţilor camerei secrete. Aparent, era o practică des întâlnită în rândul britanicilor acelor vremuri să zidească în „camere ale morţii” condamnaţi, şi aceasta este una dintre speculaţii deoarece unele surse pretind că această încăpere ar avea întocmai dimensiunile uneia de acea natură. Alţii spun că ar putea conţine comori ascunse de vreme de britanicii vremii erau cunoscuţi şi pentru că îşi doseau bogăţiile în aşa-numitele „camere oarbe”. Un lider colonialist ar fi fost cu certitudine un om bogat, aşadar este o ipoteză validă. Cum niciun perete nu poate fi demolat din pricina importanţei istorice a clădirii, arheologii aşteaptă pentru moment permisiunea Ministerului Cultural Indian înainte de a fora o gaură prin perete pentru a cerceta interiorul camerei măcar din afară cu o lanternă.
1. Camera ororilor
Este cunoscut ca primul ucigaş în serie al Americii. Născut Herman Webster Mudgett, H.H. Holmes a fost o fiinţă umană abjectă şi degenerată. Folosind bani murdari obţinuţi din activităţi frivole, precum fraudă fiscală, înşelătorie şi chiar asasinate plătite, bărbatul a construit o mare clădire în Chicago, pe care a deschis-o sub formă de hotel/hostel în anul 1893. În plus, a condus şi o farmacie situată pe aceeaşi stradă, afacere care i-a permis să devină un membru respectat al comunităţii. Totuşi, integritatea lui aparent ireproşabilă ascundea un monstru sinistru. S-a dovedit că, vreme de mulţi ani, clădirea lui Holmes a fost scena unor crime îngrozitoare înfăptuite de chiar mâinile proprietarului. După ultima sa arestare, s-au descoperit în „Castelul Crimei”, cum ajunsese să fie cunoscut, numeroase ciudăţenii arhitecturale, cum ar fi scări ascunse, uşi mascate şi trape, care îi permiteau lui Holmes să se strecoare în camerele musafirilor. Cea mai macabră zonă secretă era formată din camera de disecţie şi din crematoriu, amplasate în pivniţă, acolo unde trupurile victimelor erau aruncate pe un fel de tobogan de la etajele superioare. Această încăpere servea drept „laborator” de tortură, fiind presărată cu dispozitive, morminte şi instrumente chirurgicale, care i-au atras numele de „Camera Ororilor”. Se crede că nu mai puţin de 50 de femei au fost măcelărite în feluri inimaginabile în acest loc malefic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s